Dacă aş avea ȋncă o viaţă de trăit

Dacă aş avea ȋncă o viaţă de trăit, aş trăi-o, fără să ȋncetez nici măcar pentru o clipă să fiu eu ȋnsumi.

Pentru asta am ȋnvăţat că timpul nu stă ȋn loc, chiar dacă iubim, chiar dacă suferim;

Am ȋnvăţat cȃt de răi pot fi oamenii ȋn ȋncercarea lor de a găsi fericirea, fără să-şi dea seama că vine de undeva din interior;

Am ȋnvăţat că nu putem iubi numai după ce ne dăm seama că nu putem trăi fără iubire. Şi din păcate sunt oameni care n-au ȋnvăţat să iubească;

Am ȋnvăţat că unii oameni chiar pun suflet ȋn ceea ce fac, dar asta nu ȋnseamnă că au reuşit să facă ceva;

Am ȋnvăţat să iubesc viaţa cu toate momentele pe care le oferă; toate se ȋntȃmplă cu un scop;

Am ȋnvăţat ce simţi cȃnd viaţa ȋţi este aruncată din nepăsare, ȋntr-o cursă contra cronometru, concurȃnd cu moartea şi pentru asta am ȋnvăţat ce ȋnseamnă să te naşti pentru a doua oară;

Am ȋnvăţat ce ȋnseamnă să simţi că mori ȋn clipe grele şi să trăieşti cu speranţa că vei renaşte odată;

Am ȋnvăţat ce simţi ȋn momentul ȋn care dai naştere unei noi vieţi şi cȃt de multă rezonanţă poate avea un banal cuvȃnt, "mama";

Am ȋnvăţat că lucrul cel mai important este să fi "om", dar asta nu ȋnseamnă că toţi oamenii sunt "oameni";

Am ȋnvăţat că toţi suntem născuţi pentru a crede.

Cred ȋn Dumnezeu, deşi poate nu ȋntotdeauna cu aceeaşi intensitate, dar cred;

Cred ȋn oameni, deşi de multe ori greşesc crezȃnd ȋn ei;

Cred ȋn ochii unui om necăjit, de parcă n-ar putea să mintă;

Cred ȋntr-un viitor, deşi nesigur, dar care ȋţi dă speranţe;

Cred ȋn lacrimi şi ȋn durere; dacă nu aş crede, aş deveni imun şi nu aş şti să apreciez fericirea;

Şi cȃnd voi ajunge la final, aş fi ȋmpăcată cu gȃndul că am ȋnvăţat să cred că omul este minunea ce se repetă-n fiecare.